marți, 29 octombrie 2013

Depozitam...dar cheia cine o tine?

Am citit undeva un text despre experiente trecute si despre cum raman ele in continuare cu/in noi. Cu cateva zile in urma am dat peste un articol care m-a facut sa descopar ca unele defecte pe care le posed sunt mai serioase decat credeam. Asa ca m-am pus pe analizat. Si o fac in continuare. 

Viata ne arata din cand in cand cat de mici si neputinciosi suntem. Ne aduce in fata unor experiente pe care nu stim cum sa le infruntam. Ne lasa sa ne lovim singuri cu capul de pragul de sus, doar pentru a reusi sa mergem mai departe. Uneori invatam, alteori...

Cand exista rezolvare pentru o anumita situatie, atunci aceasta trebuie gasita. Pentru a nu ne aglomera sufletul, mintea si spatiile noastre de depozitare interioare cu amintiri si experiente neplacute. Sertarele din inima noastra trebuie permament golite, pentru a face loc experientelor placute pe care vrem sa le pastram acolo. Nu sunt facute sa depoziteze ganduri si amintiri triste. Exista riscul ca atunci cand deschidem unul din aceste sertare in cautarea unui moment vesel, sa ne loveasca multe regrete. Si nu am vrea asta.

Sunt totusi unele lucruri care raman nerezolvate, cumva suspendate si lasate in seama timpului... Dar asta nu inseamna ca e bine sa ramana invaluite in minciuni.  In lipsa adevarului, banuielile, dubiile, scenariile, supozitiile pun stapanire pe noi. Fara baze 100% reale, acestea nu fac decat sa ne ingroape tot mai adanc si sa ne sece de energie pana la ultima suflare. Si dupa aceea va fi prea tarziu... Prea tarziu sa ne trezim, sa credem, sa traim din nou.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu