Am cei mai buni parinti din lume.
II iubesc, le multumesc si le cer iertare.
Am fost un copil bun, care le-a adus, sper eu, multe bucurii. Acum nu mai sunt asa. Dar ei sunt la fel de buni parinti. Chiar daca eu nu-i mai merit. Chiar daca eu nu sunt langa ei cand au nevoie, ei sunt mereu langa mine. Din umbra, gata sa ma ajute oricand, numai sa le spun de ce am nevoie. Si cand nu le spun, ei tot o fac, indirect. Pentru ca ei stiu.
Multumesc ca mi-ati inteles tacerea, chiar daca stiu ca nu v-a fost usor sa vedeti prin ce schimbari am trecut si cum am ajuns. Multumesc ca sunteti parintii mei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu