vineri, 9 mai 2014

La castel

La Castelul Sturdza de la Miclausani am ajuns oarecum intamplator. Si entuziasmul a inceput sa creasca imediat ce am intrat pe aleea care ducea la castel. Parea o vizita la un domeniu din povesti. Senzatie intarita de cum ne-a aparut in fata imaginea castelului.

Castelul este de fapt un conac construit pe un domeniu ce se desfasoara pe o suprafata de peste 40 de hectare. Vizita se face cu ghid, din ora in ora. Ghidul nostru, un domn cu carisma, povestea frumos istoria castelului, fara sa para ca citeste din carti si incercand sa isi faca discursul cat mai relaxat si glumet. Nu intentionez sa redau aici aspectele istorice, deoarece acestea sunt usor accesibile pe internet, nici sa fac o descriere detaliata a castelului, pentru ca v-as strica bucuria de a merge sa-l vedeti cu ochii vostri. Si oricum, orice descriere paleste in fata realitatii si nu se compara cu senzatia pe care o veti avea la fata locului, cand veti mangaia cu privirea dantelariile zidurilor sau ce a mai ramas din culorile picturilor si cand nu veti obosi admirand verdele parcului. Voi povesti in schimb ceva ce jocul imprejurarilor a facut sa aflu.

Norocul a facut ca din grupul nostru de vizita sa faca parte si doi jurnalisti, care lucrasera la un reportaj cu cativa ani in urma la castel, dar si o doamna al carei bunic fusese baiat in casa la castel in vremurile in care familia Sturdza locuia aici. Cu astfel de "colegi", vizita a iesit din tiparele obisnuite si discursul ghidului s-a transformat intr-o discutie insufletita din care nu am avut decat de castigat. 
Am aflat astfel ca povestea care a fost construita pentru vizitatori nu este intocmai cu adevarul istoric. Se pare ca donatia Ecaterinei catre Episcopia Romanului nu a fost niciodata probata prin documente, actul de donatie (daca acesta a existat) fiind bine ascuns de Mitropolie, care nu l-a aratat niciodata. Si de la aceasta posesie a Bisericii, pusa sub semnul intrebarii se pare, incep adevaratele probleme ale castelului, aflat intr-o stare avansata de degradare, in special in interior. Din spusele jurnalistilor, ar fi fost alocate fonduri pentru restaurare, numai ca nu se vad rezultatele. Inca. Ba dimpotriva, se pare ca in ultimii ani au mai aparut unele "lucrari" cum ar fi gresia din holurile de la parter, sistemul central de incalzire cu calorifere a caror montare a adus un nou val de distrugere a peretilor, hidranti care acopera ce a mai ramas din pictura ce candva impodobea peretii. In povestea bine tesuta pentru turisti, aceste lucrari ar fi fost facute cu mult timp inainte, inca din perioada in care castelul a fost transformat in orfelinat. Materialele folosite insa tradeaza, ceea ce m-a facut sa cred mai degraba in cele spuse de colegii de vizita, conform carora lucrarile au fost de fapt facute cu doar cativa ani in urma, cand Mitropolia ar fi transformat mansarda castelului in camere de inchiriat cu circuit inchis, un fel de pensiune pentru fetele bisericesti. O alta sansa ce i-a fost refuzata castelului a fost cea pe care un mostenitor al familiei Sturdza i-ar fi oferit-o. Acesta locuieste in Elvetia si s-a oferit ca din surse proprii (imprumuturi facute in nume personal) sa restaureze castelul in scopul introducerii lui in circuit turistic. Din motive nu foarte bine argumentate, Mitropolia a refuzat. Promite, totusi, ca din 2015 sa inceapa un program general de restaurare.

Discutiile au fost foarte vii si au scos la iveala multe aspecte pe care altfel nu le-as fi descoperit. Nu pot garanta credibilitatea acestora, insa voi incerca sa scotocesc internetul pentru a afla cat mai multe detalii si a separa mai apoi informatiile reale de cele "construite".

Pana atunci, vreau sa mai amintesc despre planurile de viitor pe care ni le-a deconspirat ghidul. Se pare ca incepand de anul urmator, se va organiza un weekend la castel, pentru recrearea atmosferei din perioada de glorie. Oaspetii vor avea la dispozitie costume de epoca puse la dispozitie de teatre, aleile vor fi strabatute de calesti, muzica va vibra printre copaci.

Prima imagine a conacului

Stralucire sub norii de furtuna

Ca un castel din povesti

Efecte

Old style

Detalii

Nori grei

Copii care asteptau masinile turistilor, in speranta de a primi cateva dulciuri

Emblema familiei Sturdza

Intrarea secundara
Desi mi-ar fi placut sa vad castelul in toata splendoarea lui, mobilat si cu un interior ingrijit, mi-a placut chiar si asa, pustiit si batut de soarta, trist si supus. Vizita a meritat timpul pe care i l-am alocat, in detrimentul palatului lui Cuza de la Ruginoasa. Ba chiar si ploaia cu grindina care ne-a prins a avut rolul ei in crearea acestui tablou frumos.

Grindina

Si a ajuns si in masina

ps: Maria si Ecaterina citeau cu regularitate o publicatie englezeasca de moda a epocii, al carui nume, din pacate, nu l-am retinut (un exemplar se poate vedea in biroul Mariei). Daca se intampla sa ajungeti pe acolo, popositi din nou pe aici pentru a-mi aminti si mie despre ce publicatie este vorba. Cu multumire, f

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu